Cercetări privind valenţele educative ale jocului de șah.
Studiul „Şah şi aptitudini”, condus de dr. Albert Frank şi realizat pe parcursul anului şcolar 1973 – 1974 în Zair a avut drept grup ţintă 92 de elevi cu vârste între 16-18 ani.
Dr. Frank şi-a propus să afle dacă abilitatea de a învăţa şah este rezultatul
a) aptitudinii spațiale
b) vitezei percepţiei
c) raționamentului
d) creativităţii
e) inteligenței generale
De asemenea, acesta a vizat măsura în care învăţarea şahului poate influenţa dezvoltarea abilităţilor în cazul celor cinci tipuri enumerate mai sus. În urma acestui studiu, s-a constatat că există o corelaţie semnificativă între abilitatea de a juca bine şah şi abilităţile spaţiale, numerice, administrativ-direcţionale. În jocul de şah, o persoană utilizează toate aceste tipuri de abilităţi.
Rezultatele studiului au pus în evidenţă faptul că învăţarea şahului, chiar la vârsta adolescenţei, întăreste atât abilitătile numerice, cât şi pe cele verbale – fapt identificat la majoritatea elevilor (nu doar la cei de succes) care au urmat un curs săptămânal de 2 ore, timp de un an.
Sursa: ŞAHUL ÎN EDUCAŢIE – Sinteză de cercetare, INSTITUTUL DE ȘTIINŢE ALE EDUCAŢIEI,